Cuvinte și imagini

Cum ultimele premiere românești nu au prea strălucit (printre care Kyra Kyralina de Dan Pița), încep ultima cronică a anului cu referințe despre două cărți, două volume importante despre film și filme, cu autori îngrijorați de starea precară a educației cinematografice.
În prezent peste 90 la sută dintre filmele de pe ecranele românești aparțin unei singure firme –Hollywood, iar programele de televiziune intoxică adolescenții și copiii cu filme ce conțin violență, consum de droguri, povești de groază, la ore necenzurate de CNA; de aceea cred că ceva semnale de alarmă se impun. Unul este referitor la alfabetizarea celor ce urmăresc filmele fără a ști secretele genezei acestora, fără a cunoaște abc-ul imaginii, montajului, story-ului, elemente ce configurează (și nu numai ele) opera de artă denumită film.
De aceea trebuie să apreciem opera semnată de Ion Bucheru și Marina Roman Limbajul imaginii filmate, cu scenariul și comentariul semnat de autorii amintiți, prezentarea de Marina Roman, regia – Dumitru Cucu (asta fiindcă volumul este însoțit de două DVD-uri ce conțin cele 14 episoade ale serialului didactic propus ), montaj – Mihai Cândea, imaginea – Dumitru Cacoveanu, muzica ,-Dumitru Lupu, redactor – Raluca Paraschiv.
Descoperind semnificații, sensuri și metode, devoalând norme, principii și reguli opul lui Ion Bucheru și Marina Roman se metamorfozează într-o avizată
introducere în cunoașterea limbajului cinematografic, cu ce are el mai arid sau spectaculos, cu ce poate propune spectatorului, fie pe plan informativ, fie pe cel estetic.
Opera celor doi autori este, fără îndoială, o minunată introducere în receptarea celei de a șaptea arte în școli, sau facultăți, sau garnizoane cu soldați, care n-au habar de Antonioni, Renoir, Chaplin, Welles sau Fellini. Comentariul amintește și atributele limbajului televiziv, sinteză a imaginii, sunetului și cuvântului, după cum sunt descrise și principalele componente ale urmașei camerei de filmat, camera digitală. Paralel cu unitățile configuratoare ale limbajului tradițional sunt detaliate unitățile imaginii, fotogramă, cadru, plan, secvență etc. Componentele montajului și sunetului sunt mai bogat comentate avându-se în vedere importanța lor în dramaturgia mesajului imaginii.
Studiile de caz sunt dedicate fie unei secvențe de excepție (aici o succesiune de cadre din Pintea de Mircea Moldovan), fie unor secvențe dintr-o finală internațională de fotbal european sau din megaspectacolul dedicat deschiderii Olimpiadei londoneze. Componenta didactică este extrem de atrăgătoare, fără termeni sofisticați sau analize pretențiose, ce necesită multe note de subsol.
De aceea, propun forurilor menite să vegheze la educația celor mai tineri cetățeni ai patriei, includerea opului prezentat în procesul de educație și formare estetică, cel puțin de la vârsta gimnaziului.
Autorul celui de-al doilea op este Marius Șopterean, regizor de teatru și film, autor de filme documentare și de ficțiune, doctor în estetica și istoria filmului universal cu o lucrare dedicată lui K.Kieslowski, director al departamentului de regie film și televiziune din Facultatea de film a UNATC.
Volumul 7+1 povești despre film a apărut la tânăra Editură a Uniunii Cineaștilor din România (deocamdată nu are un nume) și se focalizează pe evenimentele și operele marcante din anii 50-60 9cu primele capodopere ale lui Wajda, Truffaut, Antonioni, Kurosawa, Fellini, Ivens etc.
Într-o introducere a volumului (care are două asemenea prefețe) autorul repune în drepturi câteva dintre ideile teoretice ale Domnului Cinema, l-am numit pe D.I.Suchianu, care cu povestea bis, scenele-cheie și comprimatele de frumusețe, aducea o nouă o nouă lumină în înțelegerea stilisticii spectacolului cinematografic, extrem de necesară , mai ales, față de operele perioadei amintite. În acei ani arta a șaptea a cunoscut o eflorescență estetică de o asemenea bogăție încât toate deceniile următoare n-au mai reușit a șterge imaginea capodoperelor acelor timpuri.
Poarta filmului se dedică lui Rashomon, film de Akira Kurosawa, inspirat de două povestiri de Ryunosuke Akutagawa, splendidă meditație asupre relativismului adevărului trăit de diferite personaje, în condiții extreme. Când mor poeții… se dedică filmului Orfeu de Jean Cocteau, regizor-poet sau poet-regizor, cu viziuni originale asupra transpunerii mitului în imagini, metafore, simnboluri.
You,first… este o micromonografie de western fiind dedicat filmului La amiază (High Noon) de Fred Zinnemann,(scenariul are la bază o povestire scrisă de John W.Cunnigham, Steaua de tinichea), iar Brazii singuratici… propune analiza filmului Ordet (Cuvântul) de Carl Theodor Dreyer, inspirat de o piesă scrisă de Kaj Munk. Dramaturgul a fost asasinat de către ocupanții Danemarcei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Povara îngerului este un capitol dedicat reguizorului Victor Iliu și capodoperei sale La Moara cu noroc, ecranizare de referință din istoria cinematografului românesc.
Pulbere de diamant este textul consacrat lui Andrzej Wajda și filmului său de referință Cenușă și diamant (film care încheie trilogia Rezistenței poloneze ce mai cuprinde Generație și Canal). Bazat pe un roman semnat de Jerzy Andrzejewski, opera lui Wajda propune inedite și surprinzătoare soluții regizorale, într-un spațiu dramatic de o acută densitate evenimențială.
Dictatori și humidoare este titlul capitolului dedicat filmului Balada soldatului de Grigori Ciuhrai, una dintre cele mai relevante opere ale noului cinema rusesc din epoca Hrușciov.
Ultima povestire de natură autobiografică susține esența narațiunilor filmice, bucla infinită a imaginației și sensibilității autorilor dragi. De altfel, după cum ați constatat, majoritatea filmelor comentate de Marius Șopterean pornesc de la literatură…
Călin Stănculescu

Filmele de la Cannes la București și alte evenimente

Filmele de la Cannes la București și alte evenimente

Luna trecută, o lună bogată în evenimente cinematografice, a fost marcată de festivaluri, zile ale filmului, workshopuri cu participări de marcă, premiere demne de urmărit, în ciuda presiunii filmului american, ocupant a 98 la sută din piața distribuției cinematografice. Dar, să fim bine înțeleși. Nu am nimic cu filmul american valoros, cel înscris în categoria filmului de autor , documentarul sau animația inspirată de una dintre cele mai cunoscute școli din lume. Sunt împotriva filmului comercial, cu vedete de dragul vedetelor, cu violență de dragul violenței, cu confruntări lipsite de logică, ce rimează cu absurdul, cu animații păguboase, care preluând rețete din filmul de ficțiune cu actori încearcă să recreeze o lume departe de valorile autentice ale copilăriei.

Cea de a noua ediție a Festivalului ANIM,Est, Re-animating Bucharest a reunit timp de zece zile la București, personalități de renume din animația mondială, printre care Jacques Remy Girerd, Yorgos Tsangaris, Robert Morgan, Lana Tankosa Nikolic, Amid Amidi, Alexis Beaumont și Sergiu Negulici, ultimul fiind și trainer la atelierul de animație, inițiat cu patru ani în urmă.

Un spectaculos film american, cu o animație plină de creativitate și umor, Boxtrolii, regia Anthony Stacchi și Graham Annable, a deschis evenimentul, care s-a terminat cu filmul E fericit omul care este înalt? Conversație animată cu Noam Chomsky, regia Michel Gondry, nume de referință din animația franceză.

Primul film, inspirat parcă de poveștile de Crăciun ale lui Charles Dickens, propune aventurile trolilor din cutii, mari amatori de brânză, aflați în mare primejdie din cauza visului de mărire a unui expert în deratizare, lansator de zvonuri răuvoitoare. Departe de a fi monștri dătători de frisoane, răpitori de copii, trolii din cutii vor fi salvați de orfanul Oușor. Dincolo de umor, filmul atrage atenția asupra pericolului de a judeca pripit valorile propuse.

Filmul lui Gondry a propus un documentar de animație, bazat pe conversații cu celebrul filosof al limbajului, care a dezvăluit câteva dintre bazele unui original sistem de comunicare.

Festivalul ANIM,Est a mai găzduit producțiile selecționate din Danemarca, țară invitată, de la Animest Cyprus și de la Școala de animație Royal College of Art (Anglia), precum și de la Studioul de producție Folimage. Nu au lipsit din program -o remarcabilă selecție românească de filme de animație, ce a cuprins și cea mai recentă operă semnată de decanul animației românești regizorul Ion Truică, dar și o selecție de filme bizare sau workshopuri dedicate tuturor vârstelor de la 3 la 90 de ani.

Sfârșitul lunii trecute a marcat desfășurarea celei de cincea ediții a Festivalului Filmele de la Cannes la București, printre invitați numărându-se regizorii Kornel Mondruczo, Serghei Loznitsa, Radu Mihăileanu și Michel Hazanavicius, precum și actrița Berenice Bejo (Franța).

Originalul cineast de origine lituaniană, Michel Hazanavicius este singurul cineast francez al cărui film, Artistul, a fost nominalizat la zece premii Oscar (și a câștigat cinci).

Cel mai recent film al său Căutarea nu este   doar un fals road movie, deoarece acest adjectiv este prea restrâns pentru destinul lui Hadji, băiatul care devine eroulunei dramatice rememorări a celui de-al doilea război din Cecenia, din 1999. De fapt ambiția autorului este de a împleti convingător istoria a patru destine fără a ocoli nimic din duritatea, violența, ororile conflictului, care a distrus mai ales oameni nevinovați, sub privirile pline de compasiune și indiferență ale observatorilor occidentali ( ONU, Crucea Roșie, OSCE, Consiliul Europei etc.etc.). Hadji, își pierde părinții, împușcați de un bezmetic ostaș rus, și ajunge în cohortele de refugiați, găzduiți în Rusia. Aici este adăpostit de activista pentru drepturile omului, Carole (interpretată de Berenice Bejo), care trebuie să atenționeze Consiliul Europei asupra adevăratei situații din Cecenia. Raissa, sora lui Hadji, îl caută fără încetare în taberele de refugiați, în timp ce Kolia, un tânăr soldat rus este confruntat cu ororile ocupației rusești din Cecenia, jaful ,violențele, violurile și asasinatele gratuite fiind la ordinea zilei. Duritatea cu care Hazanavicius propune spectatorilor istoria celor patru personaje, nu rimează deloc cu seninătatea din Artistul, regizorul nepierzându-și însă deloc umorul chiar în fața celor mai tensionate moment din viața eroilor săi.

Filmul lui Serghei Loznița, Maidan ,este o replică gen Piața Universității, realizată cu aproape 25 de ani în urmă de Stere Gulea. Protestele ucrainenilor împotriva lui Ianukovici și Putin au fost acompaniate și de alte două documentare românești dedicate acțiunilor antiguvernamentale din București în 2012 sau din culisele televiziunii în 1989, filme realizate de Vlad Petri (București, unde ești?) și de Harun Farocki și Andrei Ujică (Videograme dintr-o revoluție).

O Retrospectivă dedicată marelui regizor francez Bertrand Tavernier a cuprins opt titluri printre care Judecătorul și asasinul, Viața și nimic altceva, Asta începe azi, În bruma electrică, Prințesa de Montpensier , Quai d,Orsay și Căpitanul Conan, ultimul filmat la București cu peste 2o de ani în urmă.   Ultimele zile ale lui Octombrie ne-au adus pe ecrane Festivalul filmului german. Aici am remarcat o operă originală și extrem de interesantă prin mesaj, interpretare și morală, și anume Patimile Mariei , film regizat de Dietrich Bruggemann, premiat cu Ursul de Argint la Berlinala din acest an.

Maria ( o interpretă de mare sensibilitate este Lea von Ackerman) are 14 ani, trăiește într-o familie de catolici fundamentaliști, dar nu este lipsită de atracțiile lumii modern, în același timp simte că inima aparține lui Christos și vrea să devină sfântă, să ajungă în cer precum sfinții-copii despre care i s-a tot povestit. Maria va traversa și în film 14 etape ca și Isus pe drumul Golgotei, cu speranța că frățiorul bolnav de autism se va însănătoși. O descindere riguroasă în iadul unei adolescente, aprecia revista The Hollywood Reporter acest film, recunoscând calitățile de autor complet ale regizorului german, ce construiește filmul din 14 planuri-secvență, aproape egale temporal, cu camera aproape imobilă pentru a obliga spectatorul să se concentreze pe densitatea dialogului, pe interrelațiile dintre personaje și pe cauzalitatea întâmplărilor evocate.

Despre alte filme pe luna viitoare. De abia a început Festivalul filmului francez.

Călin Stănculescu