Cuvinte și imagini

Cum ultimele premiere românești nu au prea strălucit (printre care Kyra Kyralina de Dan Pița), încep ultima cronică a anului cu referințe despre două cărți, două volume importante despre film și filme, cu autori îngrijorați de starea precară a educației cinematografice.
În prezent peste 90 la sută dintre filmele de pe ecranele românești aparțin unei singure firme –Hollywood, iar programele de televiziune intoxică adolescenții și copiii cu filme ce conțin violență, consum de droguri, povești de groază, la ore necenzurate de CNA; de aceea cred că ceva semnale de alarmă se impun. Unul este referitor la alfabetizarea celor ce urmăresc filmele fără a ști secretele genezei acestora, fără a cunoaște abc-ul imaginii, montajului, story-ului, elemente ce configurează (și nu numai ele) opera de artă denumită film.
De aceea trebuie să apreciem opera semnată de Ion Bucheru și Marina Roman Limbajul imaginii filmate, cu scenariul și comentariul semnat de autorii amintiți, prezentarea de Marina Roman, regia – Dumitru Cucu (asta fiindcă volumul este însoțit de două DVD-uri ce conțin cele 14 episoade ale serialului didactic propus ), montaj – Mihai Cândea, imaginea – Dumitru Cacoveanu, muzica ,-Dumitru Lupu, redactor – Raluca Paraschiv.
Descoperind semnificații, sensuri și metode, devoalând norme, principii și reguli opul lui Ion Bucheru și Marina Roman se metamorfozează într-o avizată
introducere în cunoașterea limbajului cinematografic, cu ce are el mai arid sau spectaculos, cu ce poate propune spectatorului, fie pe plan informativ, fie pe cel estetic.
Opera celor doi autori este, fără îndoială, o minunată introducere în receptarea celei de a șaptea arte în școli, sau facultăți, sau garnizoane cu soldați, care n-au habar de Antonioni, Renoir, Chaplin, Welles sau Fellini. Comentariul amintește și atributele limbajului televiziv, sinteză a imaginii, sunetului și cuvântului, după cum sunt descrise și principalele componente ale urmașei camerei de filmat, camera digitală. Paralel cu unitățile configuratoare ale limbajului tradițional sunt detaliate unitățile imaginii, fotogramă, cadru, plan, secvență etc. Componentele montajului și sunetului sunt mai bogat comentate avându-se în vedere importanța lor în dramaturgia mesajului imaginii.
Studiile de caz sunt dedicate fie unei secvențe de excepție (aici o succesiune de cadre din Pintea de Mircea Moldovan), fie unor secvențe dintr-o finală internațională de fotbal european sau din megaspectacolul dedicat deschiderii Olimpiadei londoneze. Componenta didactică este extrem de atrăgătoare, fără termeni sofisticați sau analize pretențiose, ce necesită multe note de subsol.
De aceea, propun forurilor menite să vegheze la educația celor mai tineri cetățeni ai patriei, includerea opului prezentat în procesul de educație și formare estetică, cel puțin de la vârsta gimnaziului.
Autorul celui de-al doilea op este Marius Șopterean, regizor de teatru și film, autor de filme documentare și de ficțiune, doctor în estetica și istoria filmului universal cu o lucrare dedicată lui K.Kieslowski, director al departamentului de regie film și televiziune din Facultatea de film a UNATC.
Volumul 7+1 povești despre film a apărut la tânăra Editură a Uniunii Cineaștilor din România (deocamdată nu are un nume) și se focalizează pe evenimentele și operele marcante din anii 50-60 9cu primele capodopere ale lui Wajda, Truffaut, Antonioni, Kurosawa, Fellini, Ivens etc.
Într-o introducere a volumului (care are două asemenea prefețe) autorul repune în drepturi câteva dintre ideile teoretice ale Domnului Cinema, l-am numit pe D.I.Suchianu, care cu povestea bis, scenele-cheie și comprimatele de frumusețe, aducea o nouă o nouă lumină în înțelegerea stilisticii spectacolului cinematografic, extrem de necesară , mai ales, față de operele perioadei amintite. În acei ani arta a șaptea a cunoscut o eflorescență estetică de o asemenea bogăție încât toate deceniile următoare n-au mai reușit a șterge imaginea capodoperelor acelor timpuri.
Poarta filmului se dedică lui Rashomon, film de Akira Kurosawa, inspirat de două povestiri de Ryunosuke Akutagawa, splendidă meditație asupre relativismului adevărului trăit de diferite personaje, în condiții extreme. Când mor poeții… se dedică filmului Orfeu de Jean Cocteau, regizor-poet sau poet-regizor, cu viziuni originale asupra transpunerii mitului în imagini, metafore, simnboluri.
You,first… este o micromonografie de western fiind dedicat filmului La amiază (High Noon) de Fred Zinnemann,(scenariul are la bază o povestire scrisă de John W.Cunnigham, Steaua de tinichea), iar Brazii singuratici… propune analiza filmului Ordet (Cuvântul) de Carl Theodor Dreyer, inspirat de o piesă scrisă de Kaj Munk. Dramaturgul a fost asasinat de către ocupanții Danemarcei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Povara îngerului este un capitol dedicat reguizorului Victor Iliu și capodoperei sale La Moara cu noroc, ecranizare de referință din istoria cinematografului românesc.
Pulbere de diamant este textul consacrat lui Andrzej Wajda și filmului său de referință Cenușă și diamant (film care încheie trilogia Rezistenței poloneze ce mai cuprinde Generație și Canal). Bazat pe un roman semnat de Jerzy Andrzejewski, opera lui Wajda propune inedite și surprinzătoare soluții regizorale, într-un spațiu dramatic de o acută densitate evenimențială.
Dictatori și humidoare este titlul capitolului dedicat filmului Balada soldatului de Grigori Ciuhrai, una dintre cele mai relevante opere ale noului cinema rusesc din epoca Hrușciov.
Ultima povestire de natură autobiografică susține esența narațiunilor filmice, bucla infinită a imaginației și sensibilității autorilor dragi. De altfel, după cum ați constatat, majoritatea filmelor comentate de Marius Șopterean pornesc de la literatură…
Călin Stănculescu

Reclame